O noua samanta de scandal care pune in discutie capacitatea politicienilor de a dezbate fara incrancenare o tema serioasa este Statutul minoritatilor nationale, propus de UDMR.
Nu vorbim aici despre Partidul Romania Mare, care, daca tara ar cere-o, ar putea manca „bozgori“ pe paine la micul dejun, ci despre partidele care se considera serioase, cu apartenenta la marile familii politice europene si cu maniere pe masura. In fond, ce anume au cerut reprezentantii maghiarilor de au iscat nemultumirea colegilor din Coalitie? In momentul in care proiectul de lege era respins de Senat, in text era dedicat un intreg capitol „autonomiei culturale“. Acum, proiectul se afla la Camera Deputatilor, unde reprezentantii coalitiei de guvernare incearca sa-i aduca modificari, astfel incat proiectul sa primeasca votul deputatilor, iar PNL si PD sa-si tina promisiunea facuta UDMR de a trece acest proiect.
Lucrurile au devenit insa ceva mai complicate, dupa ce, in Raportul Moscovici privind stadiul pregatirii de aderare, a fost introdus un amendament care vorbeste de „autoguvernarea“ minoritatilor, si nu despre „autonomia culturala“. Dupa cum se vede, problema a devenit una lingvistica. In forma actuala a amendamentului, lucrurile ar fi convenit de minune UDMR, daca partidele aflate la putere n-ar fi inceput demersurile pe la Bruxelles pentru schimbarea traducerii.
Nu este de mirare ca in aceste conditii UDMR fierbe. La fel cum nu mira pe nimeni ca profesorii maghiari de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj cer imperativ infiintarea a trei facultati in limba maghiara, lucru pe care Uniunea, aflata la a treia guvernare consecutiva, nu l-a reusit. Colac peste pupaza, PNL si PD cer sa puna de acord Statutul cu recomandarile Comisiei de la Venetia, cea care punea cu botul pe labe Budapesta in momentul adoptarii Legii avantajelor pentru maghiarii de peste granite.
Din toata galceava asta nu se poate desprinde nimic. Subiectul plaseaza UDMR in plina campanie de imagine in fata propriului electorat, la fel ca si pe unele partide romanesti care calca acum pedala nationalismului. Despre problemele de fond ale proiectului de statut, asa cum spuneam, nu se poate afla mai nimic din cauza zgomotului de fond. De exemplu, se trece sub tacere faptul ca acest proiect se refera la toate minoritatile etnice din Romania, nu numai la cea maghiara.
Cat despre invatamantul in limba maghiara, nu pot decat sa amintesc o declaratie mai veche a senatorului Gyorgy Frunda, care spunea ca parintii maghiari nu sunt prea incantati de invatamantul in limba materna, pentru ca ii forteaza pe copiii lor sa-si caute un loc de munca doar in zonele in care s-au nascut, desi in alta parte a tarii ar putea castiga mult mai bine.