Agitatia care a cuprins in ultima vreme viata noastra politica este perceputa si interpretata felurit, in functie de interesele celor implicati. Cei care fac carare spre Procuratura nu contenesc in a-si clama inocenta si "jocurile politice marsave" ale celor care rascolesc, cu rea-vointa, tot felul de afaceri cat se poate de oneste. Cei care au luat decizia demararii unei ample actiuni de igienizare, in vederea spalarii unei parti a pacatelor legate de coruptie, declara, la randul lor, ca nu este vorba despre nici un joc politic si ca toate masurile luate pentru anchetarea unor personalitati de prim rang ale vietii politice si economice, in frunte cu presedintele Camerei Deputatilor, au la baza fapte de coruptie care pot fi probate.
In mintea cetateanului de rand, in afara satisfactiei datorate senzatiei ca se va face totusi dreptate, se ridica o serie de dileme greu de lamurit, cel putin pana la finalizarea cercetarilor. Daca cei de la Parchet au dreptate, asta ar insemna ca in fruntea Guvernului Romaniei s-a aflat pana la alegerile din toamna lui 2004 un personaj despre a carui onorabilitate nu se mai poate vorbi decat cu un zambet amar, daca nu chiar cu sudalme neaose. Mai mult, daca nu ar fi pierdut alegerile, domnul Nastase ar fi acum presedintele Romaniei si ar fi tunat si fulgerat impotriva coruptiei pe care ar fi considerat-o inamicul numarul unu al intrarii Romaniei in Uniunea Europeana. Neuitand, evident, sa planga cu lacrimi de crocodil de mila amaratilor pe care partidul care l-a emanat ii reprezinta cu "cea mai buna-credinta, pricepere si intelegere".
Nici varianta a doua, aceea in care este vorba doar despre un joc politic, nu este mai putin traumatizanta. Daca domnii Nastase, Patriciu, Copos, Iacobov si multi altii sunt "curati ca lacrima" si onoarea lor este departe de orice banuiala de pata, inseamna ca este vorba doar de marsavii, in urma carora Justitia nu va mai fi legata la ochi, ci prinsa intr-o lesa si asmutita asupra incomozilor. Din acest moment, pe umerii celor care trebuie sa faca dreptate si sa vegheze la respectarea legii apasa o povara imensa: aceea a aflarii adevarului, indiferent care va fi acesta.
Sarcina care daca nu-i vor face fata, va zdruncina complet increderea in normalitate a celor care inca mai spera sa se faca lumina, pentru ca, vorba cronicarului, sa nu se "sparie gandul" atunci cand vine vorba despre mizeria morala in care inotam, ca-ntr-un blestem, de prea multa vreme.