Au trecut patru ani de la atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, considerate cele mai sangeroase din istorie, care au zguduit siguranta americana la acel moment si au deschis drumul terorii in mai toate statele de pe glob, in special in cele care s-au legat prin relatii de prietenie si ajutor reciproc cu Statele Unite. Acel moment, desi pare departe, este inca proaspat in memoria tuturor, mai ales pentru ca a fost reeditat de cateva ori de atunci, la cote mai reduse, e adevarat, dar cu semnificatii identice. De acum patru ani, tactica adoptata de atacatori ne-a facut sa retraim, rand pe rand, momente de cosmar, romanii doar privind in ograda altora si numarandu-si conationalii plecati la munca peste granita, iar spaniolii, englezii, egiptenii sau turcii traind, in urma actiunilor teroriste ce i-au vizat, cu permanenta sentimentului de nesiguranta si panica. Expusi pentru totdeauna eficientei teroriste, oriunde ai locui, si cu atat mai mult daca apartii unei natiuni aliate cu cea americana. La patru ani de la instaurarea plagii terorismului la nivel mondial, America a fost lovita de un alt dezastru, de data asta natural. Katrina, pandita de soldati inarmati care asigura bunul mers al activitatilor de salvare si siguranta zonelor calamitate, a devastat America si a clatinat increderea si asa subrezita a locuitorilor acesteia. Secventele din filmele americane cu uragane si alte ciudatenii ale naturii au devenit realitate, chiar daca noi le vedem tot la televizor. Si daca estimarile specialistilor nu de dau ca fiind tinta terorista, desi nu se stie niciodata ce se poate intampla, am vazut ca grozaviile naturii nu ne-au ocolit anul acesta. Incepand cu anul acesta. Parca ii intelegem pe americani, dar - nu stiu de ce - eu nu pot sa le plang de mila. Ma gandesc insa ce loc ar fi sigur pe glob. Sa nu te atinga nici bomba teroristului, nici uraganul, nici inundatia, nimic… Ma gandesc ce cuvant demodat este si „siguranta” asta. De ce o mai fi oare in vocabularul nostru? Pentru ca tindem mereu catre ea, dar de fapt nu o atingem niciodata, in timp ce electricianul sef din Ceruri se amuza copios pe seama incercarilor noastre de revenire la normal, de cate ori sare siguranta?