Din maternitate direct la morgaa. Drum scurt parcurs in ore sau zile de citiva bebelusi de la noi. E o realitate poate nu numai romaneascaa, dar in ultimele zile stirile despre copii de-abia veniti pe lume morti in maternitaati au tinut capul de afis. Si poate ne-au faacut saa constientizaam realitatea din sistemul sanitar aflat la a "n"-a reformaa. In cazurile mediatizate nu este vorba de vreo maternitate dintr-un loc uitat de lume, ci din orase cu pretentii. Nu au avut echipamente care saa-i sustinaa pe micuti in viataa. Acuza sau scuza aceasta nu face doi bani pentru paarintii care se pregaateau saa aducaa acasaa un copilas si in schimb vor duce bebelusul, mult prea devreme, intr-un sicriu la cimitir. Pinaa la urmaa chiar dacaa sintem in secolul XXI mortalitatea infantilaa in spitale este incaa o problemaa. Si una destul de mare, ascunsaa uneori in seci statistici. Nimic nu mai asiguraa gravidelor certitudinea caa, chiar dacaa isi ingrijesc sarcina cum trebuie, vor naste un copil viu sau bebelusul abia naascut va supravietui in maternitaatile noastre. In loc saa fie ceva sigur, supravietuirea nou-naascutilor pare de-a dreptul o ruletaa ruseascaa. Un echipament care merge prost sau lipsa lui, un medic obosit, o moasaa neatentaa sau faaraa chef, o gresealaa minoraa. E de ajuns ca saa curme viata unui suflet de-abia intrat in lume. Uneori paarintii se revoltaa, fac plingeri, vor saa gaaseascaa un vinovat. Dar, pe maasuraa ce trece timpul, iar bietii oameni vaad caa nu se descoperaa mai niciodataa un vinovat, se resemneazaa si incearcaa, iar unii chiar reusesc, saa ia viata de la capaat. Alti paarinti, oameni saarmani, nici nu se mai luptaa saa le facaa cineva dreptate pentru caa stiu caa in aceste cazuri se gaaseste, dar nu intotdeauna se pedepseste cel vinovat, si asta numai dacaa se fac presiuni, nu doar mediatice. In rest uitarea se asterne peste cei care poate nu au traait destul nici ca saa fie inregistrati in vremelnicele scripte ale autoritaatilor.

Cind nou-naascutii din maternitaatile romanesti mor la citeva ore sau zile dupaa nastere, pentru caa un echipament nu a mers sau pentru caa altul lipseste, cum saa mai aibaa ministrul Saanaataatii tupeul saa spunaa caa dotarea maternitaatilor este o prioritate? Cum de mai poate indemna gravidele saa ia in seamaa toate cele ce li se spun de-a lungul sarcinii, cind conduce un sistem care nu garanteazaa viata bebelusilor dupaa nastere?