Romania reintra in marea comunitate europeana la exact 1.900 de ani de la prima integrare a spatiului carpato-danubiano-pontic in civilizatia Batranului Continent. Atunci, adica in anul 106 de dupa Hristos, Dacia era cucerita - in sfarsit - de Imparatul Traian si anexata Imperiului Roman. Ca si acum, intamplator sau nu, granita Daciei reprezenta granita rasariteana a Europei romane imperiale. Vestigiile arheologice demonstreaza ce si cate transformari s-au petrecut pe teritoriul vechii Dacii, in cele trei mari provincii istorice de acum.
Dominatia romana, de aproape un secol si jumatate, nu a fost - pana la urma - deloc benefica pentru spatiul carpato-danubiano-pontic. Retragerea aureliana a lasat populatia acestui teritoriu in bataia vanturilor si sub tavalugul popoarelor migratoare. Dupa 140 de ani, aceasta populatie a ramas fara o organizare statala proprie, distrusa chiar de cuceritori. Lideri locali s-au format greu, motiv pentru care aici nu s-a mai putut dezvolta o civilizatie proprie. Noroc cu muntii si codrii (frate cu romanul - nu-i asa?), care au reprezentat de multe ori zidurile de cetate care au aparat valorile autohtone. Consecintele au fost resimtite pana in anii istoriei moderne, cand doar pe seama unor importuri de civilizatie romanii s-au mai apropiat de standardele Europei Occidentale. Una peste alta, prima integrare europeana a fost aproape devastatoare pentru poporul roman, condamnat la izolare zeci de secole de-a randul.
Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana este o noua incercare. Comparativ cu anexarea la Imperiul Roman, aceasta a doua integrare in spatiul european civilizat se petrece in alte circumstante. Dar intrebarea ramane: cu ce consecinte? Intr-o fireasca logica a lucrurilor, finalul ar trebui sa fie unul fericit. Deocamdata, avem de infruntat doua mari probleme: armonizarea cu civilizatia europeana si apararea granitei rasaritene a Uniunii.
Acceptam ca gestul Romaniei, de aderare, a fost unul deliberat si nu impus. Impuse sunt insa regulile dupa care trebuie sa jucam. Analistii sustin ca respectarea acestora este cheia succesului. Pe de alta parte, daca este sa luam de buna regula "unitate in diversitate", revine romanilor datoria sa-si impuna, pe ici, pe colo, chiar in punctele esentiale, punctul de vedere. Trebuie, adica, sa-si puna in evidenta - cu maxima eficienta - capacitatile materiale si intelectuale pentru a se impune ca o natiune puternica. Cum vremurile nu mai accepta ideea "liderului salvator", ramane doar ca "buna guvernare" sa fie motorul renasterii acestei natiuni. Cand va fi sa apara aceasta, ramane de vazut. Ideal ar fi ca acest lucru sa se intample cat mai curand.