Franta se temea de un atentat terorist asemenea celor din New York a€“ Washington, Madrid si Londra, dar a fost lovita de un val de violente de alt gen: incendieri in lant, la Paris si in alte localitati, faptuite de tineri imigranti. O comparatie intre cele doua tipuri de nenorociri provocate este, probabil, riscanta. Presa franceza si cea internationala evita (deocamdata?) sa o faca. Daca toate comparatiile schioapata, unele pot fi chiar revoltatoare.
ßi totusi. Toata lumea este de acord ca, printre cauzele care explica terorismul fundamentalist islamic este si sentimentul de frustrare, de umilinta, de furie si de revolta al unor segmente ale lumii musulmane. Faptasii incendiilor din orasele Frantei sunt, si ei, originari din tari ale lumii arabe, mai precis din Maghreb, parte a fostului imperiu colonial francez. ßi ei traiesc in cartiere mizere, in conditii precare, fara posibilitatea de a se realiza, condamnati la o existenta nesigura, nedemna, care deschide tentatia unui comportament anarhic, violent, antisocial si a actelor nelegiuite. Comparatia insa nu poate merge mai departe.
Autoritatile franceze sunt tot mai inclinate sa sustina ca valul de tulburari este o actiune concertata, organizata, dar inspiratorii ei nu au fost (inca) nominalizati. Nici Al-Qaida, nici alte retele sau organizatii teroriste nu si-au asumat, pana acum, aceste acte si nu si-au exprimat macar cumva satisfactia fata de ele. Presa si oficialii de la Paris avanseaza, mai degraba, ipoteza ca cetele de tineri imigranti furiosi au proliferat si au devenit violente inclusiv pentru ca retelele crimei organizate (nu neaparat teroriste) sunt direct interesate in existenta pe teritoriul Frantei a unor perimetre ale lor, in care autoritatile statului si fortele de ordine sa nu-si poata exercita prerogativele in combaterea traficului de droguri si de toate celelalte. Destabilizarea institutiilor statului, climatul de nesiguranta, ura si violenta pot deveni, dupa cum se vede, un pericol nu mai putin alarmant decat cel terorist. Mai ales ca, si in acest caz, inamicul este cvasiinvizibil si obliga la o confruntare asimetrica, plina de capcane, greu de gestionat.
çntre Bin Laden si adolescentul marocan care incendiaza un parking auto din Paris nu se poate face nici o echivalenta. Dar tinerii fanatici, de regula scoliti in Occident, din Al-Qaida, si imigrantii de-o varsta cu ei, din Franta si alte tari europene, cred, in felul lor, ca valorile democratiei (occidentale) nu sunt si ale lor. ßi se angajeaza pe calea, condamnabila fara drept de apel, a violentei.