Criza politica din Romania se adanceste - titreaza publicatiile straine. Ei, da, elegant spus. In fapt, circul si haosul incepe sa se manifeste din ce in ce mai virulent in Romania. Oameni mari, care vor sa avem incredere in ei, oameni care se joaca de-a guvernarea, oameni care se joaca de-a politichia, oameni care nu mai pot trece peste orgolii si incapatanari absurde. A fost amuzant gestul liberalilor "imbracati" la papion. Asemenea gesturi nu le condamn. Mai departe insa, nebunia cu "hai sa infiintam comisii" sau nebunia referendumului... nu le inteleg. Nu pricep nici gestul presedintelui de a merge in sedinta Guvernului. Sau poate percepeam altfel acest gest daca nu as fi facut, automat, legatura cu disputa pe care Basescu o are cu Tariceanu. Ei bine, faptul ca stiam, asa cum stie un popor intreg, ba chiar si vecinii nostri, ca presedintele este la cutite cu premierul, m-a facut sa privesc automat gestul ca unul de infruntare. Care pe care - este descrierea perfecta a tuturor miscarilor de acum de pe scena politica. Asa nu se conduce o tara. La fel cum nu se da un exemplu. Iar dupa vorba "pestele de la cap se impute", asa si mai departe. Daca e haos, haos sa fie si debandada. Cu ochii zgaiti la "binecuvantarile" zilnice pe care si le adreseaza unii altora - Parlamentul lui Basescu, Basescu premierului si invers - parca au intrat in normalitate si alarmele false cu bombe, care insista, zi de zi, sa ne "zdruncine" rutina la malul marii. Degeaba efortul, suntem "gata zdruncinati" de la centru. Nu mai e nevoie sa faca si "provincia" valuri. Totul este asigurat - circ, debandada, nebunie - de la Bucuresti. Iar noi, noi cand ne mai facem bine? Mergem mai departe, intr-o nebunie generala si ne prindem, uneori, si in hora dezbaterilor care nu cred ca-si au, cu adevarat, sensul. Discutii despre procente, partide, Becali care creste vazand cu ochii (Doamne fereste de un astfel de conducator!)... ca doar suntem devoratori fideli ai stirilor de zi cu zi. Pentru ce? Ne pierdem timpul, ne macinam ideile (e bine totusi ca nu vegetam) si asteptam (oare???) infrigurati sa vina ziua votului, sa le tragem o palma celor care si-au batut joc de increderea noastra. Si... sa constatam ca oricum nu avem pe cine vota in loc! Nu-i asa? Eu asta cred.