Coalitia aflata la guvernare, dar mai ales Alianta si Presedintia mizeaza pe faptul ca electoratul si-a dorit, la alegerile din toamna, schimbarea. Este un cuvant rostit cu o frecventa infinit mai mare decat in ’97, cand schimbarea a fost decisa de electorat la un scor mai mult decat evident. Anul trecut insa, electoratul a cam bajbait si a ajuns la o formula destul de eterogena, ea insasi schimbatoare. Ceea ce se si vede in cadrul majoritatii parlamentare, alaturi de care Opozitia actioneaza de parca ar face si ea parte din actuala coalitie.
Dincolo de acest argument, al schimbarii, Guvernul si-a luat angajamentele in serios si a pornit sa innoiasca structurile institutionale intr-un tempo foarte alert. La prima vedere, actioneaza pentru a aduce un suflu nou, mai mult decat necesar. Dar, pe ici, pe colo, se vede si ceea ce apartine jocului politic natural, adica se face loc pentru oamenii loiali noii Puteri. In acest joc a intrat si Presedintia, unde schimbarile nu se fac peste tot pe criterii de competenta. Practic, in urma unor presiuni din culise, oamenii din vechea garda, pe care presedintele Traian Basescu a decis sa-i pastreze, sunt obligati sa lase locul altora. Sunt insa si functii care ar putea fi comparate cu cea de majordom. Unul ca el ramane, oriunde in lume, sa conduca mai departe treburile casei chiar daca se schimba stapanul. Loialitatea lui este definitorie nu pentru ca slujeste o persoana anume, ci un blazon.
Momentul schimbarii adevarate ar fi putut coincide si cu o abordare in acesti termeni a loialitatii. Momentul pare sa fie ratat inca o data. Caruselul functiilor politice, la toate nivelurile, continua sa se invarteasca vertiginos. Degeaba s-a incercat si se incearca trecerea unora dintre aceste functii in bransa functionarului public. Tentatia numirii in functii pe criterii politice este mai tare decat crezul teoretic.
Majordomul, ca institutie a loialitatii si a discretiei, indiferent de stapan, ramane mai departe o poveste de adormit copiii. Este mai mult decat previzibil ca nici prefectul nu va deveni un functionar public prea curand, chiar daca momentul aplicarii legii privitoare la acest lucru este foarte aproape. Sigur, ratarea acestui moment chiar si dupa ultimele alegeri nu poate fi imputata castigatorilor. Ei ar fi trebuit totusi sa faca macar un pas-doi in aceasta directie, pentru ca si urmatorii sa mai faca alti doi-trei, astfel incat majordomul sa nu mai fie obligat sa umble cu traista-n bat in cautarea unui blazon adevarat.