Putini sint cei care pot spune ca detin o putere mai mare decit medicii, cei care zilnic sint nevoiti sa ia decizii ce pot influenta iremediabil viata pacientilor. In aceasta meserie nu e loc de greseli, chiar si ezitarile riscind sa-i trimita in lumea celor drepti pe cei tratati. In aceste conditii este de neinteles indiferenta unora dintre medici, care isi trateaza pacientii ca pe animale sau, mai rau, ii ignora. Mai mult decit in orice alta profesie trebuie sa primeze grija fata de oameni, motivele fiind lesne de inteles. Pentru ca altfel la ce mai este bun un medic pentru care pacientii nu sint decit niste date statistice? Cu ce se deosebesc ei de un instalator sau un lacatus, care fac zilnic acelasi lucru, intrind practic intr-o rutina din care le este imposibil sa mai iasa. Biblia ne invata sa ne ferim de falsii profeti. Eu cred ca acelasi lucru este valabil si in cazul celor care se dau drept specialisti in medicina, cind nici experienta si nici cunostintele in domeniu nu i-ar indreptati sa faca acest lucru. Intr-o tara in care serviciile de sanatate sint mai mult o gluma decit o realitate, asemenea gen de personaje nu fac altceva decit sa dea o nota si mai sinistra acestui tablou cu care ne-am obisnuit de ceva timp incoace. Culmea e ca aceste persoane nu vor fi niciodata gasite vinovate de medicii din cadrul colegiilor medicale pentru erorile grosolane pe care le-au facut si care au schimbat destinul unor oameni sau, mai grav, au curmat vieti. Pe principiul "o mina spala pe alta", acestor indivizi imbracati in halate albe li s-a dat acceptul sa-si continue experientele, desi respectivilor nu ar trebui sa li se permita sa asiste nici macar la o autopsie. Celor care au avut de suferit de pe urma acestor "frankesteini" in varianta mioritica nu le mai ramine altceva decit justitia divina, dar pina acolo ne maninca sfintii. Acesti medici trebuie sa dea socoteala pentru ce au facut in trecut, astfel incit greselile lor sa nu se mai repercuteze in viitor.