Victoria la investirea in Parlament a Guvernului Tariceanu nu anunta nimic din convulsiile ce aveau sa vina foarte curand in interiorul Coalitiei. Pericolul era vazut ca venind doar dinspre bancile Opozitiei, care - pe fondul echilibrului parlamentar fragil - poate oricand sa puna probleme si chiar piedici unui Executiv multicolor. Exista, ce-i drept, temerea ca soarta Coalitiei formate pentru a prelua guvernarea ar putea sa semene cu cea a defunctului CDR. Dar, dupa modul rapid si concertat in care au fost puse la punct coordonatele colaborarii, Guvernul Tariceanu pornea la drum cu toate panzele sus.
Istoria de la investirea Guvernului Tariceanu nu s-a mai repetat si la investirea prefectilor. Ceea ce se intampla in multe resedinte de judet din teritoriu dezvaluie o slabiciune de fond nu atat a Coalitiei, cat mai ales a Aliantei, pe axa careia se invarte totul. Daca diferendul cu PUR a fost dezamorsat relativ usor (nu insa definitiv), frictiunile dintre liderii locali ai PNL-PD si premierul Calin Popescu-Tariceanu nu pot disparea asa repede. Ele vor fi cel mult camuflate sub diferite forme, dar vor continua sa arda mocnit. Precedentul o data creat, vor fi mereu noi si noi motive de nemultumire. Consecinta fireasca a oricarei operatiuni de impartire a tortului Puterii.
Plecarea lui Traian Basescu la Cotroceni, dublata de cea a lui Calin Popescu-Tariceanu la Guvern si de plecarile altora in fotoliile ministeriale au decapitat Alianta. Exista, daca luam in consideratie modul destul de nervos de manifestare al celor din teritoriu, un vid de autoritate la varful celor doua partide ale Aliantei. Tariceanu nu a avut timp sa devina conducatorul “mana de fier“, asa cum fusese Stolojan in PNL pana la retragerea sa. Iar la PD, oricate somitati politice ar avea, nimeni nu-l poate egala pe Basescu in abilitate si ambitie.
Tariceanu este din acest moment, ca vrea sau nu vrea, cel in capul caruia se sparg toate oalele. Fiind abia la inceputul guvernarii, este foarte important pentru urmatoarea perioada modul in care va transa lucrurile. El ar trebui sa aiba, cum se spune, cocoasa tare. De solutiile pe care le va gasi depinde, in final, linistea romanilor. Deocamdata, mizeaza pe capacitatea oamenilor de a intelege vicisitudinile momentului. O abordare din capul locului iluzorie, fiindca oamenii au si ei dreptate: au stat patru ani in opozitie.