Lipsa minima de respect pentru colegi sau adversari pare trasatura definitorie a politicianului roman. Sau, cum spune omul de rand, n-are mama, n-are tata. Asta nu vine insa dintr-o moralitate excesiva, ci doar dintr-un dispret excesiv. Este probabil si unul dintre motivele pentru care clasa politica romaneasca este privita de cetateni cu mare neincredere si caracterizata cu epitete dintre cele mai rusinoase. Rareori un politician este admirat pentru discursul sau decent, pentru bunul-simt sau pentru intelepciune. Fiindca un politician cu aceste trasaturi de caracter este greu de gasit.
Tonul pentru o atitudine dispretuitoare este dat si acum, ca si in alte situatii, de la Cotroceni. Sigur, presedintele Traian Basescu este si el om, poate sa aiba si el resentimente, sa-l supere o vorba sau alta. Totusi, autoritatea pe care i-o da functia il obliga la o abordare, daca nu detasata, cel putin flexibila a evenimentelor. In nici un caz nu se poate lasa prada impulsurilor de moment. Felul in care a comentat unele afirmatii ale fostului presedinte Emil Constantinescu demonstreaza ca pentru Basescu nu exista limite atunci cand cineva il calca pe coada. A spune, ca prim om in stat, despre un fost presedinte ca „nu are demnitate“, ca „a pierdut vremea cat a condus Romania“, ca „nu a existat“ ca sef al statului este dovada unei trufii impardonabile. Mai ales ca este vorba despre un om cu care ai colaborat - el ca presedinte al tarii, tu ca ministru intr-un guvern mandatat de Emil Constantinescu.
Cand astfel de lucruri vin de la Cotroceni, nu trebuie sa ne mai mire ca un parlamentar al actualei Puteri spune public si de la tribuna Parlamentului ca electoratul i-a ales pe ei, cei care conduc acum, tocmai ca sa-i „dispretuiasca“ pe cei care s-au aflat la guvernare in legislatura trecuta, adica pe pesedisti. Parlamentarul in cauza, ca si Basescu, uita un lucru elementar: in nici un caz electoratul nu le-a dat votul pentru ca au dispretul in sange.
Totusi, politicienii nostri tin mortis sa ne demonstreze ca asa stau lucrurile. Dispretul parlamentarilor pentru chiar munca lor este inca o dovada in acest sens. Dezbaterile la un act normativ atat de important si urgent cum este bugetul tarii treneaza pentru ca alesii neamului n-au chef sa vina la munca. Absenteismul este cronic si nimic din ce relateaza mass-media nu ii face sa le roseasca obrazul. Liderii lor pe linie de partid ii tot trag de maneca, dar, nu-i asa, cine sunt ei ca sa fie respectati?