In urma cu vreo 10-15 ani, una dintre vorbele grele adresate reciproc de cei care, mai mult sau mai putin din intamplare, s-au trezit in fruntea tarii era cea de “securist“ sau “politruc“. Timpul a trecut si in zilele noastre injuratura cea mai uzitata este cea de “politician“ sau, mai rau, de “politicianist“. Daca spui despre careva ca este ghidat doar de “intentii politicianiste“, i-ai dat o pleazna serioasa si astepti ca poporul sa reactioneze furios la adresa “paratului“ care uita de adevaratele probleme ale tarisoarei noastre dragi.
Profitand de emotia provocata de imaginile cutremuratoare ale miilor de oameni siliti sa ia drumul bejeniei, ferindu-se din calea apelor dezlantuite, liderii PSD incearca sa castige un important capital de imagine. In acelasi timp, actualii guvernanti se straduiesc sa demonstreze ca fac tot ce este omeneste posibil ca sa-i ajute pe cei napastuiti. E greu de stiut care dintre cele doua tabere va avea de castigat. Probabil niciuna, pentru ca “e greu sa te lupti cu Dumnezeu“. Asadar, acuzatiile de politicianism vor curge garla.
Exista totusi un dusman comun, de care vor trebui sa tina seama toti cei care vor veni la putere, mai devreme sau mai tarziu. E vorba de lacomia noilor proprietari de paduri, care au vandut pe bani putini unor haysami sau altora de teapa lor mii de hectare de padure, rase ulterior de pe fata pamantului. Inlaturand astfel stavilele naturale din calea torentelor care, iata, s-au prabusit peste noi fara mila. Incearca cineva sa-i pedepseasca pe faptasi? E in stare Justitia romana sa o faca?
Pana una-alta, singura solutie care ne ramane este solidaritatea. Una reala, prin care toti cei impresionati de necazurile apropiatilor nostri sa incercam sa-i ajutam la necaz. Numai asa vom demonstra ca suntem cu adevarat un popor unit, pentru care politicianismele de doi bani, din orice parte a spectrului politic ar veni, nu reprezinta decat niste injuraturi pe care am vrea sa le auzim tot mai rar. Ba, daca s-ar putea, niciodata.