Criza din PNL scoate la iveala o serie de anomalii politice care, daca s-ar fi intamplat pe vremea guvernarii PSD, ar fi fost imediat taxate. Societatea civila, atat de vigilenta in urma cu un an, se simte extrem de jenata sa intervina. Jena este fireasca de vreme ce s-a ostenit clipa de clipa sa scoata in evidenta virtutile principalilor actori ai Opozitiei de acum aproape un an, urcati acum in fotoliile Puterii. Virtuti care erau puse in balanta cu tarele partidului aflat atunci la guvernare, definit prin sintagma de trista amintire „partidul-stat“.
Refuzul de a demisiona al premierului Calin Popescu-Tariceanu a declansat o adevarata tornada care s-a abatut cu furie asupra liberalilor. Directia din care vine aceasta tornada este destul de clara. Decanul de varsta al Senatului, liberalul Radu Campeanu, a vazut nucleul tornadei formandu-se deasupra Cotrocenilor. De acolo, spune el, s-a abatut peste liberali frenezia inlocuirii lui Tariceanu cu Theodor Stolojan. Patriarhul Campeanu este de parere ca presedintele Traian Basescu „se implica mai mult decat trebuie intr-o serie intreaga de domenii de politica interna“. Motiv pentru care nici nu s-ar mira daca ar iesi la iveala faptul ca acesta este implicat, „intr-un fel sau altul, in aceasta involburare din PNL“. Este posibil ca senatorul Campeanu sa fi vazut aceasta implicare a presedintelui de mai multa vreme, dar - din curtoazie pentru institutia prezidentiala - s-a abtinut s-o spuna. Acum, se pare, este prea tarziu.
Scenariul transformarii PNL intr-un PN¥CD perdant incepe sa semene cu ofensiva declansata impotriva premierului Victor Ciorbea in decembrie 1997. Scenaristul era tot Traian Basescu. Intrebarea care se pune este de ce vrea presedintele cu tot dinadinsul sa scape de Tariceanu. Are el informatii clare ca premierul a pactizat cu dusmanul de moarte, PSD? N-ar fi exclus, avand in vedere ca presedintele se declara cel mai informat om din aceasta tara.
Daca este asa, presedintele incalca de doua ori prerogativele constitutionale. O data, asa cum observa si Radu Campeanu, cand isi baga nasul in treburile interne ale unui partid, in loc sa fie echidistant. A doua oara, cand se foloseste de Serviciile secrete pentru a urmari orice miscare politica a premierului, pentru a folosi apoi informatiile in interese obscure. Presedintele trebuie sa fie informat cu precadere de acele derapaje care ar atenta la siguranta nationala. Chiar si in aceasta situatie, nu se poate folosi de astfel de informatii pentru a demola un partid, o personalitate politica sau pentru a intari o alta formatiune, cum ar fi cea a democratilor, de exemplu.