Daca mai era era ceva de lamurit, s-a lamurit... Noi, prostimea, chiar sintem la mila destinului. Imi aduc aminte scena cu biletelele, dar si intregul scandal iscat ulterior. Faptul ca presedintele s-a gindit sa intervina intr-o situatie "tulbure", in care era vorba despre destinele unei societati comerciale, n-ar fi mare lucru, in conditiile in care s-ar dovedi ca are aceeasi marinimie si fata de noi, talpa tarii.

Ma intreb pe cite memorii ale batrinilor nostri sau ale napastuitilor justitiei si-a pus deja celebra sintagma: "Rog analiza si solutie legala". Ma uit in jur si vad ca sint atit de multi oameni care au nevoie sa se simta protejati! Pe toti ne incearca un sentiment de nesiguranta in momentul in care vedem cum sintem atrasi in gaura neagra a vremurilor de catre aceste personaje politice.

Cu siguranta insa ca nu doar sfera politicului ar trebui sa fie luata la bani marunti. Ma uit in jur si vad ca pina si la cel mai mic nivel se stabilesc niste ierarhii. Intr-o mahala oamenii se grupeaza in jurul celui mai puternic, la care trebuie sa cotizeze intr-un fel sau altul. La fel se intimpla in bandele organizate, in care capul retelei are locotenentii sai care trebuie sa stringa "prada" de razboi si sa o predea "destinatarului", care decide cui si cit da.

Oriunde te intorci dai de astfel de ierarhii peste care nu poti trece nici in ruptul capului, oricit de mult te-ai stradui si, daca o faci, atunci este pe riscul tau. Si bag seama ca si in fruntea tarii exista o "scara a valorilor" care-si mareste pretul pe masura ce o urci. Este interesant cum Basescu scapa asa, intr-o doara, avertismente cum ca o sa avem parte de tot soiul de "decapitari" ale unor oameni importanti, pentru ca in decurs de citeva zile sa apara un nou dosar la rampa.

Cine ajunge la presedinte? Cu siguranta nu bunicii nostri, care din pensiile lor muncite cu singe nu-si mai pot cumpara nici macar piinea cea de toate zilele. Cine ajunge la presedinte? Cu siguranta nu omul care a ramas fara casa sau alte proprietati din cauza unui proces necinstit. Si, culmea, batrinii nostri ajung acolo, petitionarii nostri ajung la presedinte, dar niciodata vreunul nu a avut norocul de a-l vedea la fata. De ce? Simplu, pentru amarasteni dumnealui are o armata de oameni care sa citeasca petitiile si sa le raspunda in timp util.

As vrea sa-l vad si eu pe cel care se poate lauda ca a mers la Cotroceni si i-a spus primului om al tarii necazul sau, iar acesta l-a luat de umeri si i-a spus cu lacrimi in ochi: "Se va rezolva!". Sincer, m-as bucura sa existe...