“Decat codas la oras mai bine in satul tau fruntas.“ Asa suna una dintre vorbele de duh ale lui Creanga. Dupa nebunia industrializarii fortate si aparitia oraselor monoindustriale pe vremea comunistilor, febra acordarii statutului de urbe localitatilor rurale mai rasarite a continuat. Fara sa tina cont de capacitatile si de cerintele obligatorii ale comunelor, mai-marii locului, deputati sau primari, in general apartinand fostei guvernari, au facut pe dracu’n patru si au obtinut statute de orase pentru comune cum ar fi Flamanzii Botosanilor, unde primavara si toamna te ineci in noroi pana la gat, iar vara te sufoci in praful drumurilor de tara. Ambitiile nu au adus si fondurile, si schimbarile necesare trecerii la rangul de urbe. Oamenii au ramas la fel de saraci si de plecati la lucru pe-aiurea. Nu tu un spital, o cresa ca lumea, canalizare ori alte asemenea. Ba, pe deasupra, s-au pierdut si fondurile europene pentru dezvoltare rurala. Colac peste pupaza, taxele si impozitele de orasean s-au adaugat la cele pentru pamant si alte angarale agricole. Traditii pierdute, oameni debusolati si mai amarati decat erau atunci cand aveau statutul sanatos de taran.
Cei care au propus aceste aberatii au pus carul inaintea boilor. In loc sa dezvolte comuna din punct de vedere material, al utilitatilor si al mentalitatilor, ca sa ajunga la stadiul de urbe, au declarat drept orase zone neaose taranesti, unde si acum cireada de vaci e manata de vacarul satului pe ulita centrala. Nu-i nimic, peste vreo cinci ani poate vacile vor merge alene la pasune pe bulevardul comunei-oras!
Dar nu toti au luat-o razna. Dupa urbanizarea de mantuiala si la gramada, au aparut cereri exprese si urgente din partea noilor oraseni parati. Proaspetii citadini din niste urbe vechi de vreo doi anisori, precum Casvana si Milisauti din Bucovina, au cerut intoarcerea grabnica de la statutul de orasel prapadit, plin de livezi, vite si muncitori la sapa la vechiul lor statut de comuna infloritoare, care oricand poate avea parte de proiecte si de bani europeni destinati dezvoltarii rurale. O sanctiune data celor care au initiat niste heirupisme administrative, fara sa ia in consideratie, de pilda, sursele de finantare pentru dezvoltare rurala. Ori un batut de obraz celor ce au crezut ca, daca Europa cere populatie rurala mai mica, o pot face lipind etichete de oras pe toate hartoapele.