De aproape doua luni, bucurestenii de la Ministerul de finante au hotarit sa mai faca o directie a acestei institutii care sa se ocupe direct de o categorie de agenti economici botezati: "mari contribuabili ". Treisprezece firme din Botosani au fost trecute in aceasta categorie privilegiata, selectia facindu-se in functie de cifra de afaceri din anul precedent. Aceste firme sint supravegheate de la Bucuresti, prin inspectori locali, dar ce-i mai important e faptul ca toate contributiile lor la diferitele bugete ale statului vor pleca spre conturi de trezorerie aflate in capitala. Aparent n-ar fi nici o pierdere, banii tot la stat ajung, indiferent unde sint ei adunati, pe plan local sau la Bucuresti. Numai ca o parte din impozitele tuturor agentilor economici, deci si cele platite de marii contribuabili, ramineau la pe plan local, acolo unde acestia isi desfasoara activitatea. Procente importante din impozitul pe profit sau TVA, sau din impozitul pe salarii erau oprite direct pe plan local, cu ele finantindu-se spre exemplu plata salariilor profesorilor sau diferite subventii, cum ar fi cele pentru plata caldurii, iarna.
Teoretic, consecintele colectarii impozitelor marilor contribuabili nu ar trebui sa fie sesizabile. Banii care pleaca direct la centru pot fi ceruti de autoritatile locale, daca nu le mai ajung fondurile vaduvite de partea cuvenita, prin asazisele sume de echilibrare, iar salariile profesorilor pot fi in continuare achitate.
Practica a dovedit insa cu prisosinta ca lucrurile nu sint niciodata atit de simple. A cere bani de la Bucuresti este o chestiune delicata, care necesita rabdare si mai ales cunostinte. Este foarte posibil ca vreun functionar de la finantele din capitala sa nu fi aflat ca a trecut vremea in care banii pentru localitati se dadeau si in functie de marimea sarsanalelor aduse ca prada, caz in care sefii judetului trebuie sa se conformeze daca nu vor sa le sara oamenii in cap.
Apoi ar mai fi lipsa cronica de fonduri a sistemului fiscal care face posibila situatia in care banii necesari, cu sau fara sarsanale, sa nu existe fizic, fiind cheltuiti pe cine stie ce alta prioritate guvernamentala. In acest caz sint perfect posibile intirzieri care pot provoca nemultumiri.
Initiativa guvernantilor, de a lua ei cireasa de pe tortul judetelor, contravine flagrant cu principiul descentralizarii, ramas doar slogan de campanie electorala. Din nou - a cita oara - banii vor fi trimisi de la Bucuresti. Din nou se vor inrosi telefoanele, vor curge rugaminti si delegatii pentru a recupera ceea ce oricum ar fi ramas aici.
Sa fi complicat Ministerul finantelor inutil lucrurile? Nu, pentru ca in acest fel dispune de o multime de bani pe care guvernul ii poate folosi dupa plac. In plus, una e sa-ti iei singur si alta e sa rogi sa ti se dea. E o chestiune de principiu, care defineste clar unde sint stapinii si unde palmasii. Asta pentru cazul ca, vreo clipa, am fi crezut altceva.