Raportul de monitorizare al Comisiei Europene privind Romania a€“ penultimul, sa speram a€“, va fi astazi cunoscut, dar el nu pare sa aduca mari revelatii. Mai ales in rau, cum se asteptau unii. Mesajul sau a fost dezvaluit, treptat, in ultima vreme si prin declaratii ale unor demnitari europeni sau ale unor oficialitati romane, si prin asa-zise indiscretii plasate in presa. Nu ne hazardam de aceea prea mult daca il rezumam astfel: Romania a facut noi progrese pe calea indeplinirii conditiilor necesare integrarii, dar mai are de facut inca alte progrese, drept care, cel putin deocamdata, nu se pune problema eliminarii clauzei de salvgardare, care ar putea amana data fixata a admiterii tarii noastre ca membru al UE cu un an.
Un raport, asadar previzibil, pe care unii l-ar putea lua chiar protocolar, rutinier, formal. Oricum, decisiv va fi raportul similar din primavara anului viitor, care se va pronunta clar si fara drept de apel asupra datei integrarii. çntre timp, in paralel cu eforturile finale de pregatire a Romaniei pentru evenimentul mult-asteptat, vor continua, desigur, si confruntarile politice care se dezvolta pe terenul procesului de integrare, dar care, din pacate, tin mai mult de jocuri politicianiste decat de atingerea obiectivului strategic national proclamat in mod oficial ca atare. Pe terenul integrarii au fost atrase, in ultimul an, mai toate ciondanelile, mai mari sau mai mici, dintre Putere si Opozitie: disputele pentru sefia celor doua Camere ale Parlamentului, inlocuirea (sau nu) a presedintilor Consiliilor Judetene, persecutarea (sau nu) a PSD de catre guvernanti, demersul prezidential (constitutional sau nu) al actualului sef al statului, modul de functionare a Justitiei, masurile de eradicare a coruptiei etc. etc. Observatorii europeni , dar mai ales romanii de bun simt n-au cum sa nu constate ca hiperbolizarea tuturor acestor asperitati, printr-o stramba oglinda prezentata drept a€žeuropeanaa€œ, nu aduce servicii Romaniei. Iar diverse ONG-uri, din tara si de peste hotare, atrag atentia, pe drept sau uneori nu prea, asupra unor a€“ sa le zicem vestigii? a€“ deloc europene ale societatii romanesti, fie ca e vorba de strambatatile din Justitie, saracia de masa, coruptia de proportii, presa care manipuleaza ori a€“ dimpotriva a€“ e supusa ingra-dirilor si altele. Mai pasionant insa in dezbaterea publica pare sa fie, de pilda, faptul daca Romania e sau nu inaintea Bulgariei in cursa catre UE, de parca asta ar fi cel mai important. Pana una-alta, euroobservatorii romani, pentru a caror prezenta neintarziata in forurile europene s-a insistat atat de mult, nu stiu daca sa fie acolo unde le e locul intr-un asemenea moment ori sa ramana ostatici in Parlamentul de la Bucuresti, cu ochii pe cele doua scaune mai inalte, atat de ravnite.