Viata in politica nu este niciodata plicticoasa, dar incearca sa mai pricepi ceva! Dinu Patriciu, membru PNL de marca, izvoditor de PNL, recunoaste ca a sponsorizat PSD in campania din 2004. Desigur, aceasta informatie starneste, daca mai era cazul, o noua galceava printre liberali. Sustinatorii omului de afaceri se imputineaza in proportie geometrica si, daca stam sa ne amintim, unii au fost extrasi din partid, pentru niste simple declaratii, facute la momentul nepotrivit. Probabil, demisia ar fi cea mai eleganta si mai justa solutie pentru o asemenea criza. Asta, daca lui Dinu Patriciu ii pasa vreo clipa de binele partidului. Dar tare ma tem ca, asemenea altora, Patriciu a intrat in politica din hobby, realizand, ceva mai tarziu, interesul. Varful politicii iti ofera sansa de a face si de a desface, de a fi papusarul-sef care trage sforile marionetelor de pe scena la care privesc toti gura-casca de alegatori, fara sa inteleaga mare lucru. Dar ei aplauda, rad, plang si huiduiesc, fara sa banuiasca ce se intampla in culise, fara sa stie ca totul decurge conform scenariilor puse la cale de papusari. Sefii papusari se cearta, de ochii lumii, si se impaca pe ascuns, se strang in haite noi, dupa cum le-o cer interesele. Interesele lor, fara frontiere de doctrina, de principii sau de partid, nu intra niciodata in conflict, pentru ca se negociaza: "Mai Geoana, te ajut cu bani in campanie, dar vezi, ma ajuti si tu cu chestia aia, stii tu!".
La o adica, Patriciu putea sa faca ce poftea cu banii lui. Dar nu atata timp cat este membru al unui partid. Conflictul dintre interesele sale si ale partidului este de netagaduit si greu de digerat.
Sunt sigur ca Traian Basescu stia, de o bucata buna de timp, ca Patriciu a decartat vreo doua miliarde pentru campania adversarului sau la Primaria Capitalei, Mircea Geoana. Sigur nu i-a cazut bine. Si nu le pica bine nici liberalilor.
In schimb, acum se explica afirmatiile lui Patriciu ca dosarele din justitie i se trag de la seful statului.
Sa sponsorizezi, in acelasi timp, partidul din care faci parte si pe adversarul sau este un nonsens care compromite ideea de politica in ochii electoratului, aruncandu-l in periculoasa dilema: "Dar eu cu cine votez?".
Va mai trece multa vreme pana cand oamenii nostri cu bani vor intelege ca nu au ce cauta in primele linii ale politicii. Asa cum se intampla si la americani, din spatele frontului, ei pot finanta orice partid sau candidat doresc, ba chiar pe toate, daca asa le pica bine. Si daca ii tine punga.