O sintagma des folosita cu vreo patruzeci de ani in urma spunea ca „militia populara este inima tarii care bate, bate, bate“. Cu toate schimbarile care s-au produs, se pare ca sintagma ramane valabila si astazi, cu deosebirea ca in loc de militie populara avem politie democratica. Un cotidian central titra zilele trecute ceva in genul „Politistii bat mai rau decat militienii“. Cea mai buna dovada este „eroica fapta de arme“ petrecuta recent la Constanta, atunci cand patru gealati in uniforme de politie l-au batut pana l-au bagat in mormant pe un tanar, care nu avea alta vina decat aceea de a fi baut un pahar in plus. Confundat chipurile cu un spargator de apartamente, omul a devenit pe loc tinta asupra careia s-au dezlantuit toate instinctele animalice ale celor patru vajnici politai aflati in rondul de noapte.
La nici doua zile dupa aceasta fapta, alti doi tineri sunt snopiti de alti reprezentanti ai acelorasi organe de ordine. Masurile luate impotriva lor nu pot sa-l readuca la viata pe tanarul ucis la Constanta si nici sa vindece oasele rupte in cazul celorlalti doi. O parte dintre indivizii recrutati de Ministerul de Interne pentru a imbraca uniforma si a primi in dotare bastonul si pistolul se dovedesc a fi niste brute, care o data ajunsi in politie au impresia ca pot taia si spanzura dand frau liber instinctelor. Se impune o selectie mult mai severa a doritorilor de bulane si chipiu la angajarea in cadrul serviciului de ordine publica. Nu ar fi deplasata si examinarea psihologica mult mai severa a pretendentilor.
Nu stiu ce cursuri cuprinde programa de invatamant din perioada scolarizarii noilor recruti, dar dupa cum se vede, orele de educatie civica si regulile de comportament civilizat cu cei pe care trebuie sa-i apere lipsesc cu desavarsire. Nu se poate generaliza acest fenomen, dar frecventa incidentelor violente provocate de oamenii legii este prea mare ca sa nu apara suspiciuni legate de lipsurile educationale ale purtatorilor de uniforme albastre si negre.