MAGAZIN:Felinare thailandeze si terminologia OZN (Autor: DAN D. FARCAS)

O problema interesanta, de o cu totul alta natura, este cea pe care o prezinta Nick Pope, fost angajat al Ministerului britanic al Apararii, intr-un articol, intitulat "Ce e un nume?", postat in octombrie 2013, pe un site specializat in ufologie. Spicuim mai jos ideile principale ale acestui articol. Oamenii au vazut lucruri ciudate pe cer inca de la inceputul timpului, dar, dincolo de referirile biblice la "carele de foc", ori termeni de secol XX, precum: "Foo Fighters", "rachete fantoma" sau "avioane fantoma", povestea incepe cu adevarat - spune Pope - in 1947, cand Kenneth Arnold a observat noua obiecte ciudate zburand deasupra muntilor Cascade din statul Washington. Atunci cand a descris miscarea obiectelor (si nu forma lor, asa cum se crede de multe ori), el a spus ca saltau intr-un mod ciudat, "asa cum sare o farfurioara aruncata razant pe apa". Mass-media au adaptat aceasta declaratie, spunand ca martorul a vazut "farfurii zburatoare", nume care a ramas atasat de acest mister modern.
In jurul anului 1951, seful de atunci al Proiectului Blue Book, Edward Ruppelt, a decis, ca ar fi fost nevoie de un termen mai stiintific - nu in ultimul rand deoarece "farfurie zburatoare" a devenit sinonim cu nave in forma de disc, in timp ce oamenii vedeau o mare varietate de diferite forme. Ruppelt a inventat prin urmare expresia "obiect zburator neidentificat", care a fost prescurtat in "OZN" (in engleza "UFO"). Lumea a ramas blocata pe acest nume o lunga perioada de timp (si mai este si acum). Problema este ca, in cultura populara, termenul de "OZN" a devenit sinonim cu "nava spatiala extraterestra", ceea ce conduce imediat la intrebari fara sens, cum ar fi: "Credeti in OZN-uri?" Atunci cand oamenii ar trebui sa spuna de fapt: "Credeti ca unele OZN-uri sunt vehicule extraterestre"?
Pope afirma ca acest lucru a fost o problema si la Ministerul britanic al Apararii. El a vrut, de pilda, sa obtina finantare pentru un proiect strict secret, privind informatiile despre fenomenul OZN; dar era extrem de putin probabil sa se dea bani pentru un studiu privind un subiect atat de dubios. Pentru a avea o sansa, Pope a schimbat terminologia in "fenomene aeriene neidentificate" ("Unidentified Aerial Phenomena", abreviat prin "UAP"). Strategia a functionat, iar studiul (devenit in cele din urma "Condign") a primit finantarea ceruta.
Inchiderea proiectului OZN al Ministerului Apararii din Marea Britanie, urmata de declasificarea si punerea la dispozitia marelui public a unei imense arhive cu fisierele proiectului, a condus, involuntar, la o noua complicare a terminologiei. Oamenii continuau sa vada OZN-uri. Dar in timp ce rapoartele de la public puteau fi trecute cu vederea, in cazul in care un pilot militar vedea un OZN si-l urmarea si pe radar, lantul de comanda nu-l putea ignora. Si in cazul in care un avion comercial aproape se ciocnea cu un OZN, in mod clar, Consiliul Airprox din Marea Britanie (destinata incidentelor in care doua aeronave trec periculos de aproape una de alta) nu putea ramane indiferenta. Atata doar ca aceste cazuri erau examinate de-acuma individual, de la caz la caz, in afara oricarui program de investigatie oficial constituit. Exista totusi o problema. Intrucat sloganul guvernului, debitat oricarui jurnalist sau persoane particulare care intreaba despre acest subiect, este ca "Noi nu mai investigam OZN-uri", pilotii folosesc mai nou, in loc de "OZN", expresii precum: "aeronave neobisnuite", "elicoptere neconventionale", sau variatii pe aceeasi tema.