Senatorul Niculae Badalau a sustinut o declaratie politica intitulata: Criza citostaticelor, o criza a rolului si misiunii statului. Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Intre respectarea legii de catre cetateni si respectarea legii de catre stat, obligatia ultimului este superioara primului. Caci cetateanul, chiar daca nu poate invoca necunoasterea legii - desi uneori accesul nu este chiar facil -, poate gresi, intrucat el are si alte obligatii in societate. Spre deosebire de acesta, statul are o singura obligatie, si anume sa aplice legea. Prin urmare, se considera de la sine inteles ca trebuie sa o si respecte. De ani de zile, criza citostaticelor s-a cronicizat. Aceasta reapare in fiecare an. Inexistenta unor medicamente necesare pentru prelungirea sau salvarea vietii celor peste 800.000 de romani afectati de diferite tipuri de cancer pune in dificultate rolul statului. Iar acesta pare ca nu-si poate exercita misiunea de a oferi bolnavilor sansa neintrerupta si permanenta la sanatate. Daca medicamentele pentru bolnavii de cancer trebuie sa fie gratuite, asa cum legea prevede, atunci, in momentul in care acestea nu se gasesc, statul incalca legea. Acest fapt nu trebuie tolerat prea mult timp, caci sunt in joc vietile oamenilor. Un stat puternic si flexibil, asa cum uneori este etichetat statul roman, trebuie sa fie pregatit sa asigure o anumita predictibilitate pentru aceste medicamente. Chiar daca problemele apar din vina producatorului sau a distribuitorilor, chiar daca ele sunt din vina statului, acesta trebuie sa fie cu un pas inainte. Insa, in aceasta problema vitala, se pare ca nu reuseste. Guvernul tehnocrat a venit ca marea speranta pentru romani si o sa intre in istoria politica contemporana ca marea pacaleala. Au trecut mai bine de noua luni de cand acesta a fost mosit in laboratoarele puterii. In aceste luni pline de promisiuni nu s-au schimbat prea multe. Criza citostaticelor a ramas, la fel ca si tehnocratii la putere, din pacate. Insa ceea ce vreau sa subliniez ca parlamentar, constient de rolul pe care-l am si de atributiile legale, este ca trebuie sa incercam sa inchidem acest ciclu nesanatos care apare anual la nivelul medicamentelor pentru bolnavii de cancer. Adica sa rezolvam problema o data pentru totdeauna. Iar misiunea noastra este sa sprijinim Guvernul sau sa-l sanctionam atunci cand nu-si face treaba sau o face prost. Aceasta criza este unul dintre acele momente cand Parlamentul trebuie sa preseze Guvernul sa rezolve o problema care afecteaza viata oamenilor. Actualul ministru al sanatatii, Vlad Voiculescu, a identificat, se pare, o parte dintre problemele stringente ale acestei crize, spunand:
- Actuala metodologie de preturi, lipsa de predictibilitate a politicii medicamentului, deprofesionalizarea institutiilor centrale si de la nivelul spitalelor, precum si lipsa de flexibilitate a cadrului legal pentru asigurarea medicamentelor esentiale pentru tratamentul corect al mai multor afectiuni, toate acestea sunt parte a problemei. Masuri la nivelul Ministerului Sanatatii si al institutiilor din subordine au fost deja luate. Masuri la nivelul politicii medicamentului urmeaza.
Este imbucurator ca au fost rezolvate (oare?) problemele birocratice. Mai putin imbucurator este faptul ca, totusi, aceste probleme inca persista. Daca sunt probleme de legislatie precum lipsa de flexibilitate a cadrului legal pentru asigurarea medicamentelor esentiale pentru tratamentul corect al mai multor afectiuni, atunci sa-l facem mai flexibil. Sunt sigur ca Parlamentul va fi deschis initiativelor ministrului si noi, social-democratii, vom fi receptivi si vom trata cu celeritate modificarile cerute. Doar sa vina odata, sa intre in fluxul legislativ, iar Parlamentul nu va pregeta.